„Cu Viata de aruncat, Bogdan O. Popescu urca pe o spira superioara a evolutiei sale. El apare aici mult maturizat. In prozele sale se vede ceea ce nu avea loc sa se manifeste in poezie: gravitatea autorului, seriozitatea sa in fata vietii, simtul tragicului si al absurdului. Proza titulara e o sfisietoare dare de seama despre o dragoste care se sfirseste, sufocata de lucruri neinsufletite.” (Mircea Cartarescu)
Prezinta : Gabriela Glavan, Marius Chivu, Dan Mircea Cipariu; moderator Robert Serban
